Aceste informaţii vă ajută la identificarea şi la conformarea cu configuraţia minimă de reţea necesară pentru a seta o consolă locală Consolă de operaţii într-o configuraţie de reţea (LAN).
Dacă sistemul dumneavoastră este nou şi aţi ales o configuraţie de consolă locală în reţea, adaptorul este deja alocat pentru a fi folosit de către sistem. Adaptorul LAN este dedicat uneltelor de service. Se sugerează să restricţionaţi topologiile LAN pentru console locale ataşate la LAN la un singur mediu de inel fizic, de hub, de switch sau de ruter. Dacă consola locală dintr-o reţea este folosită într-o topologie de reţea mai mare, este sugerat să folosiţi filtrarea de pachete de difuzare (DHCP). Acest lucru poate fi simplu ca şi conectarea PC-ului şi a sistemului folosind un hub sau ruter ieftin. Temporar, aţi putea folosi un cablu crossover Ethernet (la folosirea unui adaptor 2849). Când aveţi doar un singur PC sau puţine dispozitive conectate la sistem folosind un hub şi aceste dispozitive nu se conectează la altă reţea sau la internet, puteţi atunci folosi orice numere pentru adrese, de exemplu, 1.1.1.x sau 10.220.215.x (unde x poate fi între 2 şi 254, dar evitaţi x.x.x.1, deoarece ar putea cauza probleme în unele huburi). Totuşi, dacă aveţi o reţea care este partajată de mai mulţi utilizatori sau în care dispozitivele sunt conectate la intenet, consultaţi un administrator de reţea pentru adrese.
Un cablu crossover este un cablu de reţea standard care firele de transmisie şi de recepţie inversate. Astfel, virtual, se permite fiecărui capăt să se comporte ca şi cum un hub, switch sau ruter ar fi între ele. Utilizarea unui cablu crossover se poate să necesite o configuraţie de reţea non-standard la sistem şi PC.
Securitatea în reţea
Este sugerat să trataţi consola peste o conexiune LAN cu aceleaşi considerente de securitate fizică şi controlează o consolă twinax. De exemplu, luaţi în considerare configurarea unei console locale într-o reţea separat de reţeaua principală (sau de reţeaua internă a companiei) şi controlaţi strict accesul la PC care are rolul de consolă.
Protocolul BOOTstrap
O Consolă locală în reţea foloseşte BOOTP (BOOTstrap Protocol) pentru a configura stivă de service de sistem pentru comunicaţii IP. Configuraţia stivei IP plus numărul de serie al sistemului şi ID-ul de partiţie sunt cerute în vrăjitorul de configurare a Consolei de operaţii. Sistemul difuzează o cerere BOOTP. PC-ul Consolă de operaţii răspunde cu informaţiile furnizate pe parcursul vrăjitorului de configurare. Sistemul apoi memorează şi foloseşte informaţiile de configuraţie pentru stiva de service pentru comunicaţii IP.
Sistemul va realiza un BOOTP atunci când tipul de consolă este setat pe Consola de operaţii (LAN) şi sistemul nu conţine o adresă IP validă pentru numele gazdă de service (interfaţă de service).
Consola de operaţii PC trebuie să fie plasată în reţea care poate fi accesată de către sistem. Aceasta poate fi aceeaşi reţea fizică sau o reţea care permite trecerea pachetelor de difuzare (broadcast). Aceasta este o cerinţă iniţială de setare. Operarea normală a Consolei de operaţii nu necesită aceasta. Se sugerează ca această setare să survină pe aceeaşi reţea fizică.
Începând cu IBM® i 6.1,
Consola de operaţii poate detecta sisteme capabile de a fi configurate cu mai puţină
interacţiune utilizator. Dacă această condiţie este detectată, PC-ul şi sistemul încearcă să schimbe informaţii pentru o nouă configuraţie.
Dacă schimbul de informaţii are succes, sistemul foloseşte aceste informaţii în timpul setării conexiunii de la PC. Această detecţie reduce
greşelile cauzate de introducerea adresei IP greşite sau ID-ul de partiţie. Această detecţie poate avea loc doar dacă şi PC-ul şi sistemulrulează 6.1 sau mai recent. Altfel, are loc un BOOTP standard şi trebuie să livraţi toate datele pentru sistem.
Cererea BOOTP transportă numărul de serie al sistemului şi ID-ul de partiţie. Numărul serial al sistemului şi ID-ul de partiţie sunt folosite pentru a aloca informaţiile de configuraţie IP. Dacă aveţi probleme în a configura stiva de service pentru comunicaţii IP, verificaţi dacă Consola de operaţii PC se află în aceeaşi reţea fizică şi că numărul de serie al sistemului şi ID-ul de partiţie sunt corecte în configuraţie.
O consolă locală
într-o reţea (LAN) foloseşte porturile 2300, 2323, 3001 şi 3002.
Pentru a utiliza Consola de operaţii într-o reţea fizică diferită, ruterul
şi firewall-ul trebuie să permită traficul IP pe aceste porturi.
Succesul BOOTP-ului este dependent de hardware-ul de reţea folosit pentru a conecta sistemul şi PC-ul. În unele cazuri, s-ar putea să aveţi nevoie de un alt dispozitiv pentru a configura o conexiune de consolă prin folosirea SST (system service tools). Pentru a folosi BOOTP, hardware-ul de reţea trebuie să fie capabil de negociere automată pentru viteză şi duplex când se foloseşte Adaptorul Ethernet 2838 pentru conexiunea Consolei de operaţii.
Chiar dacă sistemul şi PC-ul încă pot realiza o operaţie standard BOOTP după cum este descris aici, începând cu 6.1 a fost adăugată o funcţie pentru a permite descoperirea automată a unei conexiuni între sistem şi un PC. Această funcţie, numită VSDISCOVER, este un mecanism proprietar folosit doar pentru Consola de operaţii. Sistemul şi PC-ul ascultă pentru un anumit cadru de difuzare special din reţea şi când este primit există o negociere folosind porturile 67 şi 68 şi sistemul şi PC-ul pot folosi datele schimbate pentru a se autoconfigurat, dacă este necesar. În plus, PC-ul crează o conexiune configurată cu care utilizatorul poate porni o sesiune de consolă. Această funcţie VSDISCOVER este mecanismul implicit pentru configurarea unei conexiuni. Procesul BOOTP este folosind când VSDISCOVER nu este necesar, cum ar fi când aţi configurat deja conexiunea şi datele de reţea trebuie resetate dintr-un motiv.